18
“ Am blogul acesta de câteva lui, primesc mesaje de la urmăritori, dar fata asta cu ochii ei atât de frumoși m-a captivat…altfel. Flirtul meu banal la nivel de mesaje nu funcționează. Cum se poate să ma influențeze în halul ăsta, să ma facă să simt afecte elementare, când ea nici măcar nu are vreo poză în care să o pot vedea… abia dacă știu cum o cheamă. Adorație?Simpatie?Confuzie…Și aceasta din urmă pentru că nu-mi amintesc să fi cunoscut pâna la 21 de ani vreo fată dinăuntru spre exterior, greu accesibilă. Are un mod de gândire atât de just, pătrunzător și simultan plin de candoare și feminism. Mă determină încetul cu încetul să mă foclizez numai și numai înspre ea. Înca vorbesc cu multe fete, dar ea, my intelligent lovee îmi pare altfel..e de păstrat! “
Răsfoind împreună jurnalele, citind scrisori și mesaje vechi salvate în conversații , au pus cap la cap piesele unui puzzle, scene semnificative ale poveștii lor de dragoste, poveste pentru că a avut un final tragic urmat de o renaștere din propria-I cenușa , a lor;un film subapreciat de protagoniști în primă instanță întrucât nu au avut curajul să lupte cu ei înșiși mai întâi de orice alt factor extern iubirii lor. Scenariul iluzoriu surprinde următoarele: Alexandru Lung și Felicia Gavrilescu se cunosc la început la nivelul profunzimii rațiunii fiecăruia, apoi inevitabilul a adus simțirea, primul “Te iubesc”, întărit de gesturi mici, aparent pierdute în secolul vitezei , al mesajelor trimise și primite la milisecundă, precum corespondența, însoțită de mici atenții confecționate de ei, ce ascundeau nimic altceva decât o admirație profundă si iubire sinceră, cel puțin în incipit. Au format o rutină, dialoguri metafizice, profunde, convorbiri telefonice târzii în noapte, toate acestea după ce Felicia renunțase la masca anonimatului unui blog. Legătura lor izvora optimism, speranță, gânduri frumoase și pozitive, toate acestea până într-un punct final. Erau niște copii când și-au vorbit prima dată; ea se fandosea maturicește iar el deopotrivă avea tot o conduită maturicoasă doar. Însă cum să iubești fără să atingi, vezi, simți aproape? Nu degeaba se spune că zona cea mai erogenă a unei femei este mintea, iar el a reușit să o captiveze la nivel cerebral mai întâi, tot acest proces devenind mutual. Erau niște copii… care supuși sub domnia plictiselii , monotoniei și a curiozității pentru efectele spontaneității au ajuns treptat la o joacă serioasă, cu un foc care i-a ars pe amândoi în egală măsură, flăcări puternice…iubirea. Alexandru îi mărturisea zilnic amplificarea simțămintelor lui iar ea încerca o bucurie nemaipomenită . ținând corespondența săptămânal doar de dragul așteptării unor vorbe dulci mărturisite sub alte mijloace, iar cel puțin de două ori pe lună, adiacent vieții lor de studenți, ea la Medicină, el la Filosofie, aveau grijă să se întâlnească pentru o vreme mai scurtă sau mai lungă, numai cât să-și stăvilească dorul, amăgindu-l cu o falsă capacitate de atingere a perfecțiunii. El, spre sfârșit din ce în ce mai des, vorbea și dădea speranțe deșarte, curtând mai mult sau mai puțin voluntar, alte fete. Distanța nu era un inconvenient concret, însă nu pute opri suspiciuni, lacrimi neplânse și modul în care el nega, mințind frumos, ce s-au adunat treptat în mintea și sufletul mult prea sensibil al Feliciei. . Astfel, a explodat.El nu suporta reprosurile ei, așa ca din lașitate și saturație oarbă, au căzut de acord să fie subiecții primei experiențe cu aparatul Feliciei și al lui David.