ne făceam planuri de nuntă, să ne petrecem o viață împreună, am hotărât să ne ștergem amintitile avute împreună din ultimii circa 2-3 ani. Însă citind agenda, am descoperit logica întregului prezent: ștergerea amintirilor, a acelor părți bine delimitate din memorie, exclusiv a experiențelor trăite alături de el se efectua prin conectarea unor electrozi așezați pe scalp, ce înregistrează activitatea nervoasă, în speță amintirile , în timp ce subiecții, eu și Alexandru am menținut un contact vizual profund. Totul însă luase o alta întorsătură în clipa când amândoi ne-am oprit deodată , și nu ne-am mai privit în ochi. Atunci s-a întrerupt întreg procesul și au rămas părți intacte din amintiri în alte încăperi ale creierului ,în subconștient. Părți care au apărut în visul lui după câteva luni de memorie lacunară, și în gândurile mele atunci când l-am întâlnit întâia oară în gara, nepărând o prezență pur efemeră. Astfel, a doua zi m-am urcat în primul tren spre Brașov, și mi-am lăsat destinul să-mi conducă pașii…
3
- Ai fost prima mea experiență adevărată , sub semnul iubirii pure…!
-Stai la mine câteva zile. Vreau să știu tot ce mi-a fost șters din memorie. Uite, ca să nu fie inconveniente, te invit câteva zile în inima munților… fie chiar octombrie…simt că marea aceea din visele mele mi-e atât de odioasă; nu te-a mai adus niciodată la mal. Valurile te-au capturat, te-au ținut doar pentru satisfacția unui final nefericit, eu doar te căutam uneori pe străzile pustii,alteori la marginea patului meu, cu aceeași ochi întredeschiși, iar tu apari de nicăieri într-o gară, vie, într-o seară, de ziua ta. E destul de ciudat, pentru că atunci când te întâlnești cu un om pentru prima dată, urmezi un stereotip, ca un protocol, ești diplomat, faci cunoștiință, cauți să-l ::citești::, să-l abordezi adecvat tipului lui de a fi, îți dorești de cele mai multe ori să îl patrunzi în profunzimea sinelui, pe când eu am simțit că ar fi trebuit să îți spun doar că te ador, asta înainte să vreau să aflu ceva mai multe despre tine. Numai dacă visele ar fi fost simultane, și m-ai fi știut și tu înainte de ziua aceea… Nu te-am putut ține de mână, dar te țineam, te țin si o voi face pentru totdeauna, în inimă. Acum știm că ne-am iubit. Iar eu încă te iubesc. Acum vreau mai mult ca orice să fim împreună și să nu mai lăsăm umbrele trecutului să ne despartă.
-De ce îmi ceri o căldură de gheață? Nu te pot asigura că pot. Am nevoie la scală infinitezimală de fiecare detaliu al relației noastre din ultimii ani. Mi-e teamă să mai risc aceeași iubire. Acum ar fi fatală..niciun aparat nu va mai repara două vieți ruinate.
-Dar te iubesc,Felicia Gavrilescu! Nu țin la concepții de genul: “suntem meniți, predestinați”dar știu ceva sigur , și anume ca e un sentiment profund… Am găsit scrisori acasă, la Zărnești și fratele meu spunea că ai salvat în laptopul meu vechi conversații de la începuturile relației noastre, sub numele folosit și de mine când le-am salvat în computerul tău ,”mr&miss perfect”
-Ce copii eram… un lucru e cert, fiecare am ținut câte un jurnal, al meu era în cutia aceea, lânga foile rupte din al tău, tot la mine fiind și acelea; dupa cum vezi, rudele și prietenii ne-au ascuns totul dupa procesul acela…Asta mă înspăimântă și mai tare. Propun să citim începutul tău din jurnal și epilogul meu.