Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017- | Page 8

Testul de supresie cu triiodotironină
Administrarea exogenă de triiodtironină (T3)
la pisicile eutiroide are ca rezultat scăderea
concentrației serice de tiroxină (T4). Când
funcția glandei tiroide este autonomă, adică
independentă de secreția hipofizară de TSH,
administrarea exogenă de hormoni tiroidieni
determină modificări reduse sau chiar absente
asupra funcției tiroidiene (secreția de TSH a fost
deja cronic depresată).
Scințigrafia lobilor tiroidieni
Scințigrafia este o metodă de diagostic imagistic
de mare sensibilitate considerată metoda de
bază în diagnosticarea pisicilor cu hipertiroidism
moderat. Una din principalele avantaje este
depistarea tumorilor tiroidiene, îndeosebi a
celor cu localizare ectopică și oferă medicului
veterinar informații despre glanda tiroidă atât
din punct de vedere anatomic cât și funcțional,
ajutând la confirmarea diagnosticului de
hipertiroidism și instaurarea tratamentului.
Tratament
Hipertiroidismul este o boală ce nu se remite
spontan și prevenția acesteia nu poate fi realizată,
având în vedere etiologia necunoscută. În cazul
evoluțiilor subclinice, fără tratament, afecțiunea
conduce la emaciere, disfuncții metabolice
grave, modificări cardiace importante și, în
final, moarte. Totuși, în cazurile clinice, medicul
veterinar poate institui un tratament centrat pe
îndepartarea sau distrugerea țesutului tiroidian
modificat, completat cu inhibiția farmacologică
a nivelului hormonilor tiroidieni.
Cele mai rezonabile modalități de tratare
sunt tiroidectomia și ablația tiroidiană, cu
utilizarea iodului radioactiv. Tratamentul este
individualizat pentru fiecare pisică și se vor lua
în considerare anumiți factori, precum: vârsta,
severitatea bolii, potențiale complicații, costuri
și opinia proprietarului. Un studiu a demonstrat
ca media de viață a fost semnificativ crescută în
tratarea cu iod radioactiv (4 ani), spre deosebire
de tratamentul bazat doar pe medicație
antitiroidiană (2 ani).
Medicație antitiroidiană
1. TIONAMIDE
Numeroși agenți farmacologici pot fi angajați în
tratamentul medicamentos al hipertiroidismului
felin. Tratamentul pe o lungă perioadă de
timp este o opțiune practică care nu necesită
facilități speciale, este disponibil rapid , ușor
8
de implementat și rezonabil ca preț, cel puțin
inițial. Aproximativ toate pisicile sunt potențiali
candidați și, eliminând suspiciunea de carcinom
tiroidian, există puține contraindicații specifice.
Când profucția de hormoni tiroidieni este
inhibată, se instaleaza eutiroidismul.
Ca avantaje, anestezia este evitată și
complicațiile pre-, intra- sau postoperatorii
asociate cu tiroidectomia. Spre deosebire de
terapia cu iod radioactiv, spitalizarea nu este
necesară. Pe de altă parte, puține medicamente
sunt valabile pentru tratamentul de lungă durată
și necesită administrare zilnică cu monitorizare
freceventă. În cazul apariției efectelor adverse,
pisicile de retrag de la tratament, iar starea de
hipertiroidism va reveni la 24-72 h de la oprire.
Intervenția farmaceutica este necesară și în
cazul intervenției chirurgicale pentru a scădea
rata metabolică și complicațiile cardiace. În
plus, aceasta este dorită pentru a suprima
simptomele până la începerea tratamentului cu
iod radioactiv.
Cele
trei
tionamide
cunoscute
sunt
propiltiouracilul
(PTU),
metimazolul
și
carbimazolul. Acestea sunt concetrate activ de
tiroida și acționează ca inhibitori ai peroxidazei
tiroidiene, enzima ce intrevine în procesul de
oxidare al iodurii și prin iodinarea reziduurilor
de tirozină în tireoglobulină. Interferează, de
asemenea, cuplarea moleculelor MIT și DIT. Sunt
folosite în special în medicația preoperatorie
și sunt singurele care pot fi folosite pentru
tratamentul îndelungat.
Propiltiouracilul prezintă avantajul ca inhibă
formarea de T3 extratiroidian, dar cauzează
complicații hematologice grave. Din această
cauză, nu este recomandat și nu se mai folosește.
Metimazolul are biovalabilitate orală crescută și
este cel mai recomandat de clinicienii veterinari,
mai ales când alte terapii nu sunt disponibile.
Este recomandat la o doza inițială de 2,5 mg/
pisică, de două ori pe zi, cel puțin 3 săptămâni.
Timpul de înjumătățire este de 4-6 h și efectul
farmacodinamic poate depăși 20 de ore datorită
capacității cumulative.
Doza se ajustează pe baza concentrației de T4
total, dozat la 2-3 săptămâni, iar după instalarea
eutiroidismului se verifică la 3-6 luni și se
continuă cu aceeași doză de 5 mg într-o singură
priză.Metamizolul se găsește și în varianta de
organogel pleurolecitinic pentru administrare
topică, dar în doză mai redusă (evită pasajul
hepatic). Doza recomandată este de 2,505 mg/
pisică la 12 h, masând gelul 30-120 nm la nivelul
pavilionului auricular.
Carbimazolul este derivat al metimazolului,
convertit rapid în metimazol în organism. Pentru
că se obține o concentrație serică mai scazută de
Nr. 12 (2/2017)