Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017- | Page 9

metimazol, doza recomandată este de 5 mg la 8h,
adică de 3 ori pe zi, față de doza de metimazol.
Printre efectele adverse ale metimazolului și
carbimazolului se numără voma însoțită sau nu
de anorexie și depresie. Acestea apar obișnuit la
3 luni de tratament și sunt mai întâlnite în cazul
metimazolului care este amar, față de derivatul
său lipsit de gust.
2. Alte medicamente
Ca alternativă, când apar efecte secundare, se
pot folosi blocante β-adrenergice, iodul stabil
sau calciul ipododat. Însă nu pot fi folosite pe
perioadă lunga de timp.
TIROIDECTOMIA
Tiroidectomia este metoda preferată în practică
pentru tratarea hipertiroidismului, dar cu
premedicație ce a condus la eutiroidism.
Odată cu înlăturarea complicațiilor metabolice și
cardiace, se poate recurge la înlăturarea unuia
sau ambilor lobi tiroidieni, în funcție de situație.
În peste 70% din cazuri, ambii lobi sunt afectați,
dar sunt necesare preinvestigații pentru a decela
modificările. Tehnicile de abordare sunt fie prin
disecție extracapsulara, fie se păstrează capsula
în diseția intracapsulară. În prima variantă,
posibilitatea apariției hipoparatiroidismului
Nr. 12 (2/2017)
postoperator este mare, iar în cea de-a doua,
șansa de recidivă a hipertiroidismului este mare.
Hipoparatiroidismul însoțit de hipocalcemia
consecutivă este cea mai importantă complicație
postoperatorie, dar este rar permanent,
refacerea funției glandelor paratiroide având loc
la câteva zile-câteva luni după intervenție.
Iodul radioactiv
Terapia radioactivă este o metodă simplă,
eficientă și indicată la pisicile cu ambii lobi
tiroidieni afectați sau la cele care prezintă forma
malignă, carcinomul.
Doza necesară poate fi calculată prin mai multe
metode, însă eficacitatea lor este, în prezent,
controversată. Cea mai simplă metodă de
calculare a dozei de iod radioactiv necesar, cu
o eficiență de aproximativ 90%, se bazează pe
corelarea rezultatelor date de sistemul de notare
care ia în considerare severitatea semnelor
clinice, concentrația serică de T4, precum și
dimensiunea glandei tiroidiene.
Distanța traversată de iodul radiocativ la nivelui
țesutului glandei tiroidiene este de maxim 2
mm, cu o medie de 400 µm și are beneficiul
cățesutul sănătos, atrofiat și inclusiv cel al
glandei paratiroide vor fi protejate de acțiunea
distructivă a radiațiilor.
Riscul apariției hipotiroidismului este minimum.
9