Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017- | Page 7

Cei doi lobi prezintă creștere în volum, iar
omogenitatea, ecogenitatea și delimitările sunt
mult mai variabile decât la pisicile sănătoase.
Electrocardiografia arata modificări precum
tahicardia sinusală și creșterea amplitudinii
undei R în derivația a II-a.
Alte modificări includ aritmii atriale și ventriculare,
prelungirea duratei complexului QRS, scurtarea
intervalului Q-T, conductivitate intraventriculară
scăzută și preexcitație ventriculară.
Teste de Screening
În hipertiroidism, producția de eritropietină este
crescută, pe baza consumului unei cantități mai
mari de oxigen în organism sau indusă direct de
hormonul β-adrenergic tiroidian ce stimulează
măduva hematopietică.
Din această cauză, hematologic se vor
constata un număr crescut de eritrocite cu
macrocitoză și numeroși corpusculi Heinz. Un
studiu a demonstrat creșterea hematocritului
(PCV), volumului eritrocitar mediu (MCV) si
concentrației de hemoglobină. De asemenea,
plachetele sanguine sunt în parametri crescuți.
Modificările leucocitare sunt comune, dar
nespecifice și includ: leucocitoză, neutrofilie
matură, limfopenie și eozinopenie.
Parametrii biochimici înregistrează, în mod
special, creșteri importante ale activității
enzimatice hepatice: ALT, ALKP, LDH și AST. În
mai mult de 90% din cazuri, cel puțin una din
enzime prezintă valori crescute.
Nu au apărut modificări ultrasonografice ale
ficatului, iar histologic s-au observat modificări
nespecifice: cantitatea de pigment crescută îm
hepatocite, infiltrat leucocitar în regiunile portale
și distrofie lipidică localizată.
În același timp, testele hepatice funcționale
(preprandial si postprandial) nu au prezentat
rezultate anormale.
În mai puțin de 20% din cazuri, hiperfosfatemia
este prezentă, dar în absența azotemiei sau cu
azotemie ușoară. Cumulată cu creșterea ALKP
(izoenzima osoasă) sugerează alterare osoasă.
Studii separate au demonstrat concentrațiile
scăzute în calciu ionizat seric și apariția
hiperparatiroidismului la peste 70% din felinele
afectate (parathormonul de pana la 19 ori mai
mare).
Prezența
azotemiei
poate
fi
explicată
de catabolismul crescut al proteinelor,
hipertensiune sau posibilă uremie prerenală.
În cazurile lipsite de azotemie, creatinina serică
este evident scăzută, datorită pierderii de masă
musculară.
Acest fapt poate masca o posibilă insuficiență
renală.
Nr. 12 (2/2017)
Teste functionale tiroidiene
Măsurarea concentrației hormonilor
tiroidieni liberi
Aceste teste ajută la confirmarea diagnosticului
suspicionat. La pisică, tiroxina(T4) este principalul
hormon secretat de tiroidă. Triiodotironina(T3)
este de 5 ori mai puternic decât T4 și este
produs prin deionizarea T4 în ficat și țesuturi. T4
este considerat un prohormon și este legat de
proteine plasmatice în proporție de peste 99%,
restul de 1% fiind liber și metabolic activ.
În hipertiroidism, cei doi hormoni prezintă valori
crescute, dar se preferă masurarea nivelului de
T4 total. În cazurile pisicilor mediu afectate de
boala, concentrația de T3 este normală, iar cea
de T4 este de peste 100nmol/L. Valorile T4 sunt,
de obicei, de 20 de ori mai mari decât limita
fiziologică.
La momentul actual, aceste determinări se
realizează prin 2 metode, cea de ultrafiltrare și
cea prin dializă echilibrată. Ambele prezintă
dificultăți deoarece nivelul seric de T4 este unul
foarte mic, având în vedere că doar 1% este liber
circulant. De asemenea, trebuie avută în vedere
fluctuația nespecifică a nivelului de T4, mai ales
la pisicile la care valoarea găsită este la limita
superioară sau puțin crescută.
Producția exacerbată de hormoni tiroidieni
poate cauza valori crescute în sânge, dar
pentru că timpul de înjumătățire al lor este de
câteva ore(se leagă de proteinele sanguine),
concentrația totală de T4 trebuie reverificată
la 1-2 săptămâni (în cazurile cu T4 la limita
superioară). Dozarea T4-liber circulant este o
alternativă a diagnosticării hipertiroidismului
în situația în care concentrația de T4 total este
normală.
De avut în vedere ca valorile T4 pot fi supresate
de boli nontiroidiene și dozarea poate fi utilă ca
parametru de prognostic. Gradul de scădere al
valorilor este direct proporțional cu severitatea
tipului de afecțiune.
Dozarea TSH
În medicina umană, masurarea nivelului TSH
sanguin este principalul test folosit pentru
depistarea afecțiunilor tiroidiene. TSH-ul este
influențat de T4-liber circulant, prin feedback-
negativ. Modificări ale TSH-ului pot apărea
la valori puțin crescute ale T4-liber circulant.
Actualmente, nu exista un test specific pisicilor
pe piață, dar se utilizează teste canine sau
umane. TSH-ul felin este omolog cu cel canin în
proporție de 96%. Dezavantajul este că, uneori,
TSH-ul felin este sub limitele de detecție ale
testului canin (0,03nmg/L).
7