-
Sebastian! Nu sunt trofeul tău și nu mă poți ține
într-o colivie. Vreau să ies puțin la aer, atâta tot.
-
Fă ce vrei...
-
Plec, Sebastian.
-
Asta va avea repercursiuni.
-
Mai vedem!
Ies nervoasă din casă trântind ușa în urma mea. Ce
tupeu!!! ”Lasă-mă în pace!” aș fi vrut să-i zic. Zăpada
proaspăt așternută și neatinsă îmi scârțâie ușor sub tălpi.
Iubesc aerul din Valel. Mă simt acasă și în același timp
sentimentul de tristețe mă cuprinde. Plecarea mea de
aici... nu a fost una plăcută. Privirea mea urmărește
stelele sclipitoare care pâlpâie jucăușe printre crengile
înghețate ale copacilor. Mă opresc pentru câteva clipe în
loc. Taraba băbuței!!! Nu mai e! Acum stă ridicat un
magazin micuț cu de toate, cu geamuri sclipitoare și
reclame colorate cu promoții lipite în geam. Melancolică
mă îndepărtez de magazinul luminat și îmi continui
drumul. Trebuie să fie cu mult sub minus grade pentru că
îmi simt nasul înghețat. Îmi afund chipul în fularul gros
de lână care îmi oferă căldură. Fără să realizez pașii mei
m-au condus incontrolabil până în fața școlii. Timpul