pare să se fi oprit în loc. Totul a rămas la fel. Stau în fața
intrării în școală și mă simt ca și cum nu aș fi plecat
niciodată de aici.
Ajunși în Valel, Sky mă lasă să cobor din tren
primul ca și cum ar zice. ”Condu-mă! Arată-mi orașul!”
Mă supun îndemnului ei și împreună ajungem acasă.
Deschid ușa iar Sky se aruncă pe canapeaua din
sufragerie.
-
În sfârșit acasă!!!
-
Mă bucur că te simți ca acasă. Duc bagajele în
cameră. Data trecută, când am stat în casa
aceasta, Sky dormea în camera alăturată, acum
împărțim același dormitor. Câte lucruri s-au
schimbat. Ce dor îmi era de orașul acesta. Aerul
de aici mă face să mă liniștesc. Cobor și o văd
pe Sky că se întinde. Ies în oraș. Am un dor
nebun pe care vreau să-l potolesc. Vrei să vii cu
mine?
-
Sunt obosită, dragule. Vreau să mă odihnesc.
-
Ești sigură? Nu aș vrea să mă plimb singur.
-
Scuze că te refuz, dar chiar sunt obosită. Pot să
te rog ceva înainte să pleci?