Ceva m-a mișcat. Oare... am trecut dincolo? Oare
asta înseamnă să fii mort? Să simți constant frigul ăsta
înțepător? Câteva atingeri calde, firave, îmi gâdilă
obrazul și mi-l dezmorțesc. Nu... nu vreau să mă mai
amăgești! Lasă-mă! Îmi strig în gând, auzind parcă întrun ecou îndepărtat o urmă din vocea dulce a lui Mike.
Simt o răsuflare caldă care îmi încălzește degetele
înghețate. Mă zbat să întredeschid ochii și reușesc să
deslușesc o siluetă. Oare unde mă aflu? Ridic mâna,
tremurând cu putere și încerc să ating chipul străinului.
-
Gaia! Chipul mi se luminează și o strâng în
brațe. Micuța mea, Gaia! Iubirea mea. Eu sunt...
sunt Mike!
-
Mike... ? Vocea abia îmi răsună, părându-mi
străină. Mă chinui să cred că este adevărat, că
nu este doar un vis frumos sau imaginația care
îmi joacă feste. Nu pot vorbi... sunt prea
epuizată, dar vreau să-l văd! Vreau să îi văd
chipul. Strâng cu putere haina străinului care
îmi spune că e Mike și încerc să mă ridic,
pentru a mă apropia mai mult de chipul său,
însă durerea infernală care îmi străpunge umărul