Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 647

nea care mi se așează pe buzele uscate. Unii dintre aceția, mai jucăuși, aleg să mi se așeze pe pleoape și sprâncene, făcându-mă să clipesc mai des. E zăpadă! În jurul meu totul este îmbrăcat în alb. Ridic o mână, vrând să mi-o așez pe piept, dar dau peste trupul cald care zace peste mine, încălzindu-mă. E GAIA! E MICUȚA MEA, GAIA! Nu se poate! Rana de pe umărul ei, a început să se închege, lăsând la vedere firicele uscate de sânge pe pielea ei fină. O ating și îmi dau seama că e așa din cauza frigului. Mă &