Ăsta e sângele lui Sith, sângele Marelui Sith. Ahh...
corpul îmi este cuprins de o durere infernală care mă face
să mă prăbușesc. Ce se întâmplă cu mine? Senzația asta e
atât de ciudată. Simt cum maxilarul mi se dilată, în urma
urletului meu iar măruntaiele mi se zvârcolesc haotic în
interior. Mă bat cu pumnul în piept, dar corpul meu pare
să se sfâșie bucată cu bucată din interior spre exterior. E
prea... mult. Senzația nebună de greață mă face să vărs
sânge. Încerc să mă târăsc pentru a evada din acest loc
nebun, dar nu reușesc, prăbușindu-mă peste trupul lui
Sith. Pupilele mi se dilată și încep să tremur. Urlu! E
insuportabil. Încep să mă zbat, frenetic, azvârlindu-mi
trupul în stânga și în dreapta. Lovitura puternică din piept
și-n cap mă fac să urlu îngrozit, încât negura din jur se
îndepărtează, luându-i locul o ceață densă care mă face
să-mi pierd conoștiența. Singurul lucru care mai reușesc
să-l simt, e mâna care-mi cade inertă la sol și verigheta
care începe să-mi ardă pielea. FRIG! FRIG! E mult prea
frig! Ceva, invizibil, care-mi atinge trupul, îmi ține de
cald. Deschid ochii și văd cerul negricios împresurat cu
nori. Oare cum o fi să fii acolo? Să fii deasupra tuturor?
Să vezi toată omenirea. Din cer coboară câțiva fulgi de