Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 645

decât pe ceilalți. Îi cuprind brațul și îl strâng. Ia-ți adio de la asta! GATA! Ahh, ce bine e! Mu... ri... torule... Nu mai ești tu. Nu te vezi? Nu mai ești tu! Așa e. Sunt mai mult decât atât. Sunt mai mult decât un simplu muritor. Sunt un muritor care a reușit să te învingă. Unul care a îndrăznit să se ridice la nivelul Marelui Sith și să-l chinuie cum vrea, înainte de a-l ucide. Îmi privesc mâinile și obresv că de fapt... am gheare! Să fiu demon? Sau... semidemon? Ce sunt? Nenorocitule! E numai vina ta! E vina ta și a muritoarei tale infecte, pentru tot ce s-a întâmplat. Voi, netrebnicilor, ați pornit totul. Sunteți două lepădături umane care nu merită să respire. Încetează, SITH! Urlu la el în timp ce-i străpung pieptul cu ghearele. Acum, MORI! S-a terminat! Chh... Grr... E doar... începutul! Inima îmi zvâcnește în piept, înnecată în sângele gros care îmi inundă pieptul. Imaginea muritorului îmi apare ca prin ceață până dispare definitiv. Asta... nu e tot! E tot! E tot, Sith! Corpul acestuia rămâne inert. Îmi scot ghearele pline de sânge din pieptul lui. Le privesc.