aripi, imense, strălucitoare. Nu trebuie. Nu acum. Noi
suntem deja unul, nu are cum să facă asta. Mori odată,
bestie!
Pentru câteva clipe, închid ochii și simt cum tot
universul se învârte în jurul meu. Un vâjâit puternic ca
cel al vântului îmi trece pe la urechi. Gura îmi e uscată și
aspră. Deschid ochii. Mă simt mai... bine. Îl văd pe Sith
care mă privește cu groază. Îi cuprind mâna și o dau la o
parte.
Să nu faci asta. Niciodată! Îi rotesc mâna până când
trosnește de câteva ori, făcându-l pe Sith să urle de
durere. Asta îți place? Chinul înainte de moarte? Atunci,
de asta vei avea parte. Îi dau drumul mâinii inerte să
cadă, lovindu-se de pământ ca un obiect. Lovesc cu
piciorul aripile și îi frâng ambele picioare. Sunetul
oaselor rupte și urletul lui Sith mă face să mă încarc cu
energie. Mă simt așa de bine. Mă simt așa de bine, Sith,
când fac asta, dacă ai știi! Ți-a mai rămas un braț.
Nu... nu mai... vreau!
Ce? Am auzit bine? Ceri îndurare? Poate ți-o va
oferi moartea. O să las vorbă să te chinuie ceva mai mult