Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 643

odată. Ador să fac asta. Îmi place să te văd cum te chinui, corcitură de demon ce ești. O să mori așa cum nu ți-ai imaginat vreodată că vei sfârși. De parcă tu ai crezut vreodată că va fi așa. Trebuia să-ți fie frică de mine. Trebuia să-ți fie teamă să mă înfrunți. Tre... Trebuie să taci. Îl lovesc și mă apropii de chipul lui, punându-i mâna în gât, strângând cu putere. Nici... nici dacă mor nu... te las să faci asta. Nu acum. Îmi înfig mână în gâtul muritorului și încep să îl strâng. Care pe care, muritorule? AH!!! Nu... nu pot să... respir! Îmi încord mușchii sub presiunea mâinilor lui Sith. Nu, nu... pot! Mă aplec din cauza durerii asupra lui. Doar mânile lui mă fac să nu mă prăbușesc peste trupul lui. Încheieturile îmi zvâcnesc puternic iar spatele simt cum mi se despică. Nu mai pot urla. Sunt prea epuizat. Durerea provocată de senzația ciudată a cărnii care mi se despică pe tot spatele, face ca lacrimile fierbinți să mi se prelingă pe chip și să-i păteze pieptul demonului. Nu! Muritorule, nu face asta. Oprește porcăria asta acum! Nu! Din spatele muritorului încep să răsară două