spun eu ce ești. Un mare nimic! O insectă infectă, de
ultimă speță. Cu mult mai inferior rasei umane. Asta
sunteți voi demonii. Niște creaturi care nu au fost
acceptate de nimeni. Nu aveți ce căuta printre noi, așa
că... MORI!!! Printr-o smucitură puternică, sunetul
oaselor rupte ne înconjoară, spărgând tăcerea infernală.
Urletul disperat al lui Sith mă motivează să continui să
trag, până când piciorul cu care îl împing este îmbrăcat în
sângele lui albăstrui. Stau lângă trupul lui Sith, care zace
într-o baltă de sânge și-l privesc cum respiră cu greu și
tremură. Cere îndurare! Cere îndurare, nemernicule! Ești
la picioarele mele. La picioarele Marelui Michael
Totsuro. Să nu îndrăznești să te opui căci oricum vei
pieri.
Ești... penibil, creatură de nimic. Nu ești Marele
Sith. Nimeni nu ar putea fi. Nimeni nu poate fi ca mine.
Nu mă mai pot mișca. Stau întins în balta de sânge și-mi
privesc aripile inerte, desprinse de trup. Nu mai am
putere. Nu mă mai pot opune. Cum a reușit? Cum a putut
să mă învingă insecta asta?
Nimic? Nimic? Îmi proptesc piciorul pe pieptul