ceva de neînțeles. Nu! Ce se întâmplă? MIKE! Strig
disperată, sperând că mă va putea auzi. SITH!!! Pentru
prima oară îi strig numele pentru a-l face să mă asculte.
Nu reacționează, continuă să murmure cuvinte ciudate.
Ce faci? Încetează!!! Încetează!!! Te rog!!! Încerc să îl
scutur, dar nu reacționează, corpul fiindu-i greu ca o
stană de piatră. CE FACI??? Disperarea mă face să îi
lovesc chipul cu toată forța, dar nu schițează nimic. Nu
ripostează, nu mă lovește... nu vorbește. Mă aplec peste
trupul masiv al lui Sith și îl îmbrățișez cu putere. De ce
nu reacționezi? De ce? Lacrimile îmi curg necontenit și
simt murmurul ușor al glasului lui Sith vibrându-i în
piept. Mike... Mike... fă ceva! Nu te da bătut, te rog!
Întoarce-te la mine!
Sith? Ce cauți aici? Îl văd pe Sith în fața mea cum
stă precum o stană de piatră, tăcut, privindu-mă cu
superioritate. Nu ți-a ajuns? Încă... Ahh! Genunchii îmi
cedează, făcându-mă să mă prăbușesc la pământ. Nu!
Nu! Nu! Scrâșnesc din dinți și mă chinui să mă ridic.
Mușchii îmi pulsează puternic și durerea a zeci de cuțite
care îmi străpung trupul mă răpune. Sudoarea abundentă
face ca din trupul meu să iasă aburi din cauza frigului