Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 637

care s-a lăsat brusc. Nu mă pot mișca, așa că sunt constrâns să rămân pe loc. Picioarele îmi tremură... Vino la mine, nenorocitule! Vino să te mai snopesc odată în bătaie! Muritorule! Hahaha! Soarta ta este deja decisă. Ești sortit morții de acum. Mă voi distra cu tine. Te mai crezi capabil să lupți? Uită-te la tine. Abia dacă te mai ții pe picioare. Mă reped la muritor și îl lovesc cu putere, făcându-l să cadă la pământ, urlând de durere. Mă apropii de el și îl prind de păr ridicându-i capul de la sol. E bine, muritorule? Ce bine îți va sta lipsit de suflare. O să am grijă ca nici mort să nu te bucuri de odihnă. Grrr... Și când mă gândesc că ai lăsat-o singură pe muritoare. Un așa gunoi... TACI! TACI! TACI! Urlu la Sith. Îmi simt corpul ca o bombă cu ceas care stă să explodeze. Asta e! Muritoarea aia infectă, bună de nimic... Grr. Păcat că n-am apucat să o omor. Am jurat că o voi omorî în fața ta. Locul în care ne-am fi luptat ar fi fost împânzit cu bucăți din trupul ei firav. Îi strâng părul între degete și îl lovesc cu fața de pământ. Așa! Îndură