Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 635

însângerată și împingând-o cu piciorul, aud cum oscioarele fine, ușoare, încep să trosnească precum crenguțele uscate căzute la pământ. Aaaa!!! Urlu făcând ca păsările negre să își ia zborul, îndreptându-se spre bolta cerului. Respir cu greu din cauza durerii și strâng pumnii, lovind pământul. Nu mă va ucide un muritor. Nu voi accepta asta. Muritoareo! Dacă nu te pot omorî pe tine, îl voi omorî pe prietenul tău. Mai bine murim amândoi decât să mă las învins de o insectă inferioară. Închid ochii și încep să rostesc cuvintele potrivite într-o incantație, menită să-mi pună capăt suflului. Trupul începe să mi se liniștească făcând ca pulsul să scadă. Simt cum muritorul se zbate să iasă. Vom muri amândoi, infectule. Vom muri! Strâng cu putere din dinți și îngenunchez. Nu... nu mai pot. O căldură infernală se instalează în jurul meu. E insuportabil. Nu, nu pot ceda. Tușesc și simt că mă astup. Gaia! Micuța mea, Gaia! Mă opresc pentru câteva clipe speriată de reacția lui Sith, care închide ochii și nu mai opune niciun fel de rezistență. Ce se întâmplă? De ce nu ripostează? Îl văd cum zâmbește și buzele i se mișcă haotic bolborosind