m-a ținut Sith, cu câteva clipe în urmă. Îmi privesc
umărul care îmi sângerează cu putere și cu mâna
tremurândă iau un pumn de zăpadă și o presez pe rană.
Mă simt lipsită de puteri, ca și cum s-ar scurge viața din
mine. Mă ridic, sprijinindu-mă de trunchiul copacului și
mă îndrept cu pași grei spre Sith, care se zbate
incontrolabil. Durerea care îmi cuprinde umărul și întreg
trupul, lăsându-mi brațul amorțit, mă face să devin imună
la frigul de afară. Trec cu un picior peste trupul lui Sith și
mă las în genunchi, peste el, făcându-l să se oprească
pentru câteva clipe din mișcările haotice. Mă privește cu
atâta ură. Cu atâta răceală. Rânjesc, parcă trecută de
pragul nebuniei. Crezi... crezi că ne poți opri? Crezi că o
simplă atingere mă poate răpune? Crezi că ești mai
puternic decât Mike? Te înșeli. Îmi așez mâna pe pieptul
demonului. Nu am de gând să te las să îl acaparezi pe
Mike. Vom scăpa de tine! AUZI???
Grr... Plea... pleacă! O să... mori... în cele mai
groaznice... AHH!!! Pieptul îmi arde cu putere și nu mă
mai pot mișca. Muritori infecți! O să mi-o plătiți!
Nu plec niciunde! TU VEI SUFERI ACUM!!! Întrun moment de nebunie, îi prind una dintre aripi cu mâna