Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 609

adversari. Nu au ajuns... Mike... răzgândește-te, te rog. Răzgândește-te. Lovesc cu piciorul zăpada și mă rog în continuare ca cei doi să nu vină. Mă uit la ceas. Acum de ce trece așa de greu timpul? Universul parcă ține cu ei. Pe mâini încă se mai prelinge sângele din micile răni provocate adineauri. Mă șterg cu zăpadă. Mă uit temător în jur. Nu vreau să vină! Închid ochii și îi strâng cu putere sperând să mă trezesc din acest coșmar. - I-auite pe cine avem noi aici, micuță Ameri. Se pare că a ajuns înaintea noastră. Nu mă așteptam să vină. - Cum să nu vină, când i-am amenințat prețioasa muritoare? Ar fi fost prost să nu o facă, dar e și mai prost că a venit. Hahaha! Ce zici, mergem și noi? - Mai așteptăm ceva? Să mergem să terminăm odată cu el. Deja am o sete de răzbunare nebună. Grr... lasă-mă și pe mine, te rog, să-i frâng sau săi smulg vreun membru, nu te distra doar tu. - Taci! Nici să nu aud! Am discutat ceva! Este al meu, eu îl voi face să sufere. Crezi că ești în stare