Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 610

să cobori de aici fără să te faci de râs? Poți plana? Îl întreb pe Zadakiel privindu-l nesigură. Platforma pe care ne aflăm, din vârful stâlpului de susținere al podului, e la câțiva zeci de metri înălțime. - Aaa... Nu mai bine o luăm pe jos? - Ah!!! Ești de groază! Vreau să-l intimidăm, nu să stăm la un pahar de vorbă. Haide! Descurcă-te! - Bine, bine! Doar nu mă mai privi așa. Îmi desfac aripile și încep să-mi iau zborul simțind aerul rece prin penaj. Reușesc să cobor, cum trebuie, până la sol, la câțiva metrii în fața muritorului. Ameri planează lângă mine și o privesc satisfăcut de realizarea mea impecabilă. - Sunt impresionată! Ai reușit să vii. Bravo, bravo! Admirabil! Unde e muritoarea ta? Nu ai luat-o și pe ea cu tine? Ar fi fost mai distractiv. Rânjesc în timp ce privesc muritorul care rămâne nemișcat cu privirea ațintită asupra lui Zadakiel. - Haha! Doar nu credeai că am să o las să vină, dar văd că tu nu te-ai putut abține și ai adus circul aici. V-ați sărutat cumva de a preluat urâțenia de