Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 608

apropie de parcul dinaintea podului și se oprește. Mă ascund grăbită după o căsuță de dulciuri, sperând să nu mă fi văzut. Cred că se aștepta să îl urmăresc... mă cunoaște... știu că mi-am încălcat promisiunea, dar nu am de ales în astfel de circumstanțe. Este soțul meu, responsabilitatea mea și dacă e să îl readucă la viață pe Sith... trebuie să mă asigur că îl voi readuce la viață pe Mike. Nu pot să îl las să se stingă sub puterea lui Sith... monstrul acela care a încercat să mă omoare. Îl aud cum strigă... Mi-aș dori atât de mult să pot ieși din spatele căsuței și să fug spre el ca să îl iau în brațe și să mergem acasă. Dar nu pot... nu îl pot lăsa să vadă că sunt aici. Scot, precaută, capul de după căsuță să văd dacă se pune din nou în mișcare și îl văd cum își aruncă mănușile pe jos. Ce face? Mă grăbesc pentru a nu-i pierde urma și mă opresc în locul în care se oprise el cu doar câteva clipe în urmă. Ating scoarța copacului, de pe care se preling firicele subțiri de sânge proaspăt și îi ridic mănușile de pe jos, băgându-le în buzunarul paltonului. Off, Mike! De ce îți faci rău singur? Îl ajung din urmă și îl privesc cum stă nemișcat la baza podului, căutându-i cu privirea pe