fulgii reci de nea. Întotdeauna voi avea grijă de
micuța Ameri. E bine?
-
De ce... de ce îți plac sentimentele astea? De ce îți
plac? Sunt groaznice... dor... pe mine mă doare...
și mă fac să fiu confuză și să mă simt vulnerabilă
și inofensivă... eu... eu nu vreau să dezamăgesc...
eu vreau să fiu puternică... să îl fac pe tata
mândru.
-
Tatăl tău e mândru de tine. Știu asta. Și eu sunt
mândru de tine. Mai ai să înveți câteva lucruri.
Dacă vei fi dispusă vreodată să mă asculți și să
vrei să înveți, voi avea răbdarea și plăcerea de a te
învăța. Sunt multe lucruri pe care, datorită lipsei
părinților tăi, nu ai avut de unde să le înveți.
-
Sunt doar un copil... sunt conștientă de asta... știu
ce sunt... și ce am fost constrânsă să devin... Nu te
înțeleg, Zadakiel... Tu... ce ești pentru mine?
Supus? Prieten? Iubit? Tată? Cum ar trebui să te
percep? De ce mă face să mă simt atât de ciudat...
ceea ce numești tu ”sărut”? De ce ai făcut-o?
Sunt atât de confuză... simt că încep să mă pierd...
să îmi pierd mințile.