Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 582

asta, nu cunosc teama ci doar plăcerea de a mă bucura de moment. În plus, așa cum ți-am mai zis... nu are de ce să-ți fie frică de mine. Nu aș îndrăzni niciodată să-ți fac vreun rău. Suntem prieteni. - Prieteni... prietenii se sărută? Îmi ating din nou buzele cu vârful degetelor, simțindu-mă confuză. - Iubiții se sărută. Înseamnă să îl ajuți pe celălalt, să îl sprijini, să fii totul pentru el. În așa ceva nu se înșeală, nu se trădează ci totul se bazează pe încredere reciprocă și sinceritate. La noi, s-a ajuns la iubire din prietenie. Ești totul pentru mine! Așa cum am spus-o mai devreme, mă dedic cu totul. - Dar eu... adică... tu... AH, ZADAKIEL!!! De ce se întâmplă asta? Ce se întâmplă cu mine? Nu înțeleg! Devin... muritoare? Dacă... dacă tot ce mi se întâmplă... se va rezuma la pieirea mea? Nu înțeleg! Mă las să cad pe genunchi și îmi adâncesc chipul cu disperare în palme exact ca în momentul în care l-am cunoscut pe Zadakiel pentru prima oară.