simt de faptul că nu reușesc să îl ajut să zboare...
Ce e cu mine?
-
Trebuie! Trebuie! Trebuie! Nu voi fi niciodată un
demon. Sunt un elf. Urlu cu putere în timp ce
încep să alerg și să dau puternic din aripi. Zboară,
netrebnicule! Nu ești în stare să zbori, Zadakiel.
În câteva secunde încep să mă ridic de la sol,
simțind teama și frica de înălțime. Înghit în sec și
încep să dau din aripi cu putere până ajung
deasupra copacilor. Ameri e jos. O privesc! Încep
să controlez ritmul aripilor și asta mă face să
rămân în aer etalându-mi aripile. AM REUȘIT!
AM REUȘIT, Ameri!
Îl privesc pe Zadakiel cum își dă toată silința pentru
a se ridica în înaltul cerului. Zâmbesc, mulțumită de
perseverența lui și mă avânt și eu pe bolta cerului pentru
a-l ajunge din urmă.
-
Nu e rău. Mai ai de lucru, încă stai crispat. Te
simt! RESPIRĂ!!! Relaxează-te! Haide...
relaxează-te. Mă apropii de el și îi ating chipul.