să mă dezechilibrez și să mă agăț fix de fundul lui
Ameri. Aaa... Scuze! Scuze! Scuze! Caut rapid să
mă mișc până o curpind de mijloc.
-
ZADAKIEL!!!!!! NETREBNICULE!!! Nervoasă
din cauza gestului neașteptat, din partea lui, îl
desprind de mine și îl las să cadă în gol. Observ
cum disperarea îl cuprinde și încep să strig la el.
DESCHIDE-ȚI ARIPILE ȘI ZBOARĂ!!!
DESCHIDE OCHII, ZADAKILE! ZBOARĂ!!!!!
ZBOARĂ, ZADAKIEL!!! Haide!
-
Zboo... ! Auu! KUSO!!! Mă izbesc puternic de
pământ, simțind cum spatele începe să-mi
zvâcnească. Nu voi reuși niciodată. Mă ridic și-mi
verific aripile. NU SUNTEȚI BUNE DE NIMIC!
-
Te bazezi prea mult pe sentimente... pe teamă...
până nu ai să ai încredere în ele și nu te vei lăsa în
grija lor, nu vei reuși niciodată. Trebuie să îți
dorești să aluneci pe vântul care te ridică. Trebuie
să simți că zborul e la fel ca mersul sau respiratul.
Poate ai să înțelegi asta, cândva... până atunci...
Dar mă opresc gândindu-mă la cât de afectată mă