-
Ah!!! Prostovanule!!! Nu ți-am zis să închizi
ochii!!! Ce încerci să faci? Ține-ți ochii deschiși
și mai încearcă odată! Nu te mai concentra atât de
mult! Când am zis să-ți concentrezi simțurile, nu
înseamnă să îți imaginezi cum e să zbori, ci să o
faci! Hai, încearcă să te ridici de la sol. UȘOR!!!
Nu te agita prea tare că s-ar putea să iasă mai rău.
Mă scutur de zăpadă, scuturându-mi ușor aripile
și mă ridic și eu câțiva centrimentri de la sol.
-
Off... scuze! Nu am vrut să fie așa. Umm, mă
gândesc... Nu mai bine aș învăța dacă mi-ai arăta?
Ridică-mă în aer. Arată-mi cum e să zbor.
-
Și ce să fac să te ridic și să îți dau drumul? Nu
funcționează așa... Ah, cine ar fi crezut că ești așa
de neîndemânatic. Ok, fie... da-mi mâinile... și
întinde-ți aripile. NU LE MAI CRISPA!!! Țip la
el văzându-l cum se chinuie din răsputeri să le
întindă mai mult decât le este permis. Împing
aerul, cu aripile și îl desprind ușor pe Zadakiel de
la sol.
-
Mi-e teamă!!!