pe care o simțeam cu atât de multă intensitate acum
câteva clipe. Mă retrag, dezlipindu-mi buzele de ale lui,
în timp ce mi le ating cu vârful degetelor.
-
Ce... îmi faci, Zadakiel? De ce îmi furi puterile?
-
Nu îți fur puterile, Ameri. Nu aș face asta și în
fond, nici nu știu cum se face. Te-am sărutat. Văd
că a avut efect. E un mod de a împărtăși același
sentiment. Iubirea, micuță Ameri!
-
Nu-i adevărat!!! Nu poate fi adevărat! Adică...
eu... eu... nu am fost concepută să... Nu! Nu vreau
să rostesc cuvintele astea... adică... uite ce mi se
întâmplă... mă simt... îmi simt trupul cum mă
furnică și senzația asta ciudată în stomac... de ce,
Zadakiel? Te știu de atâta timp... de ce tocmai
acum după transformare? Sigur s-a întâmplat ceva
în timpul transformării... eu... sărut... îmi ating din
nou buzele privind nedumerită în gol, simțindumă pierdută.
-
Este adevărat. S-a întâmplat după transformare,
doar că nu la mine ci la tine. În interiorul tău este
schimbarea. Poate, fiind elf, nu te-ai gândit
niciodată că ar exista ceva între noi, dar devenind