Cuvintele lui Zadakiel mă ating. Simt cum furia mă
acaparează întrutotul făcându-mă să scap de starea care
m-a făcut să mă simt atât de slăbită. Mă reped la Zadakiel
și îl lovesc cu putere peste chipul lui ascuțit și delicat. Nu
mă aștept ca reația mea să aibă un impact prea mare, dar
mi-am pus toată furia, frustrarea, durerea pe care o simt
în dreptul pieptului în această lovitură, auzindu-l cum îmi
vorbește.
Mă dezechilibrez și cad la pământ. Deci, aceasta
este durerea fizică? Pun mâna și apăs cu putere. Doare!
Câtă putere are! Am fost dur cu ea. Îmi întind aripule și o
prind pe Ameri, trăgând-o deasupra mea.
-
Știi de ce ai reacționat așa? Fiindcă te-am rănit.
Asta înseamnă că ai sentimente. Ameri rămâne
nemișcată și profit de situație. Îi cuprind chipul și
o sărut. Poate trăind sentimentele, o să le înțelegi
mai bine.
Zadakiel mă trage brusc spre el iar buzele noastre
se ating. Ce e asta? De ce... de ce îmi pulsează pieptul cu
atâta repeziciune? Mâinile lui fine îmi mângâie chipul în
timp ce își presează buzele de ale mele. De ce face asta?
De ce... mă simt neputincioasă? De ce mi-a dispărut furia