-
Faptul că eu... ce? Ce ai vrut să spui? Am nevoie
să știu.
-
Zadakiel... nu mă forța să spun anumite lucruri...
eu... nu am sentimente... eu... Îl privesc, parcă
simțind cum puterile îmi părăsesc trupul. Ce se
întâmplă cu mine? De ce mă simt așa în preajma
lui? Ce-i asta?
-
Încă nu ai puterea de a accepta? Ceea ce m-au
învățat cei din conducere a fost că primul pas spre
evoluție îl reprezintă acceptarea. Acceptă ceea ce
ești și vei deveni mai puternic. Negând, devii
vulnerabil. Faptul că ascunzi lucruri față de mine,
nu te face rece, așa cum pretinzi. Știu că, poate,
mi-am depășit atribuția, adică aceea de slujitor,
dar mă aștept la mai multe din partea ta, decât de
la oricare alt demon. Ești fiica lui Cloudius
Caecias! Fă-mă să fiu mândru că te slujec. Îi spun
în timp ce-i zâmbesc.
-
Și cu ce l-a ajutat asta pe tata? Cu ce l-a ajutat că
s-a îndrăgostit de o muritoare? Că a iubit o
muritoare? A murit!!! A murit și a lăsat totul pe
umerii mei! Nici măcar... nici măcar nu am apucat