Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 564

să îl văd! Și... sunt un monstru! Față de alții din
rasa mea... din câte știu... sunt singura care am
crescut atât de repede... eu... eu... nu știu ce se
întâmplă! Nu știu de ce îmi pierd din nou
puterile... de ce încep să mi se scurgă din trup
acum, de când ești semidemon. Dacă... dacă am
greșit ceva în incantație? Dacă devin muritoare?
Dacă ți-am transferat de fapt puterile? Nu înțeleg
ce se întâmplă! De ce mă simt atât de intimidată
de prezența ta? Ce mi se înâmplă, Zadakiel?
Chicotesc iar asta o face pe Ameri să mă privească
furioasă.
-

Tatăl tău a fost și este cel mai respectat. Numele
lui este cunoscut până și pe tărâmul de unde vin
eu. Faptul că s-a îndrăgostit de o muritoare, l-a
făcut și mai puternic. A avut pentru cine și pentru
ce să lupte. Presupun că nu o lăsa să moară ci
urma să o transforme și pe ea în semidemon,
cândva. Voi, demonii, aveți mai multă putere
decât credeți. Vă bazați doar pe puterea fizică și
atât. Dacă ați începe să priviți în interior, sunteți o
sursă inepuizabilă de energie. Tatăl tău s-a luptat