înțelegeai. Erai așa micuță! Am simțit-o după
voce. Îmi pare rău că te-am refuzat, dar nu
puteam rămâne închis acolo pe vecie. Nici tu nu
ți-ai fi omorât tatăl pentru a mă salva pe mine
de acolo. Nu am făcut-o din răutate. Voiam doar
să scap de acolo... hmm, frumoase aripi! De
când am de-a face cu demonii, încep să-mi
placă.
-
Grr... nu încerca să te scoți cu vorbe frumoase!
Nu ține la mine! M-ai alungat ca pe ultima
ființă! Aveam nevoie de tine! Aveam nevoie de
cineva care să mă ghideze, chiar dacă nu știam
pe atunci că și tu ești un muritor infect la fel
cum a fost mama. M-am săturat de vorbăria
asta! Dacă vrei ca scumpa ta muritoare să nu
pățească nimic ai face bine să vii mâine, în toiul
nopții la baza podului care trece peste Mizu no
Hana.
-
Ha! Iartă-mă, dar nu o pot face. Amenințări?
Șantaj? Nu crezi că te cobori la un nivel inferior
prin asta? Nu ți-e că ai coborât etalonul până la
nivelul unui muritor infect? Mă așteptam la mai