-
TU! Ne-am mai întâlnit. Erai cu cineva... Ahh!
Stai! De ce m-ai luat de acolo? Ce vrei?
-
Hahaha!!! Mă distrezi, muritorule! Chiar nu știi
cu cine vorbești, nu?
-
De ce mă urmărești? Ce vrei de la mine? Ce țiam făcut?
-
Adu-ți aminte. Nimic, nimic? Nu îți aduci
aminte vocea cu care ai vorbit, care te-a alinat...
care te-a protejat!!! Urlu la muritor cuprinsă de
furie.
-
Stai! Stai! Îmi pare cunoscută vocea ta. Nu știu!
Scuză-mă că nu-mi aduc aminte. Îmi spui că mai protejat. Dacă ai făcut ceva bun pentru mine,
îți mulțumesc, dar mă lasă memoria în
momentul acesta.
-
Te lasă memoria??? Te lasă memoria??? Când
te-am vizitat și te-am rugat să renunți la
muritoarea aia nenorocită, nu te-a lăsat
memoria. Pe ea ai ținut-o minte, nu? Pe mine
m-ai uitat!!! Ah! Țip la muritor în timp ce îl
lovesc cu putere peste chip.