-
Hei! Potolește-te! Îi prind mâna și o privesc cu
atenție în timp ce obrazul mi se încălzește. Simt
ceva ce am mai simțit în trecut. Îi eliberez mâna
și mă sprijin cu spatele de zid. De ce simt asta?
Ce ai făcut? Sigur ne-am întâlnit. Scuză-mă că
nu-mi amintesc, dar simt ceva. Simt că am avut
o experiență în trecut. Ești demon?
-
Nu întrece măsura, muritorule! Îl opresc cu o
mână pe Zadakiel care e gata să-l sfâșie pe
muritor.
-
Tu! Ce cauți aici? E maimuța ta cumva, de l-ai
adus și pe el? Sincer, vreau să discut despre
problema asta doar cu tine. Nu cred că reprezint
un pericol.
-
Nici nu ai cum să reprezinți un pericol pentru
mine, muritorule. Zadakiel nu pleacă niciunde!
-
Zadakiel, deci. Ne-ncântat de cunoștință. Pe el
am aflat cum îl cheamă, dar pe tine? Încă nu-ți
știu numele, cu toate că tu mă știi. Și mai mult
de atât, dacă nu pleacă, nu vorbim.