mai purtat costume, dar acesta e special, e costumul meu
de... mire. Ușa se deschide, lucru care mă face să îmi
întorc privirea și să o văd pe micuța mea în rochie de
mireasă. E atât de... frumoasă! Îmi acopăr gura de uimire
și înghit în sec. Este precum o zeiță a frumuseții. Ochii
mi se umezesc rapid și mă stăpânesc cu greu din a plânge
și nu mă pot abține din a o strânge în brațe.
-
Te iubesc! Te iubesc, micuța mea. Îi șoptesc la
ureche. Nu mă pot desprinde de tine. Lasă-mă
să stau în brațele tale până când plecăm. Ești
prea frumoasă. Iubita mea frumoasă, viitoare
doamnă Totsuro. Nu pot să-ți dau drumul!
-
Mike! Chicotesc emoționată încercând să îl
desprind de mine. Nu ești corect! Nici nu m-ai
lăsat să te privesc. Mike îmi dă drumul încet și
își aranjează costumul. Îl privesc cu atât de
multă emoție. E impecabil! Simt cum mă
îndrăgostesc din nou de el iar inima mi-o ia la
goană. Tremur. Tremur în brațele lui și îl prind
cu putere de mâini. Ești incredibil! Nu-mi vine
să cred că voi deveni soția ta. Sunt atât de