-
Off... mai degrabă aș vâna pentru tine decât să
fiu obligată să-mi ascund aripile și să mă
comport ca o muritoare.
-
Eu merg. Dacă vrei să mă urmezi, foarte bine.
Dacă nu, mă poți aștepta în afara localului până
termin eu de mâncat. Haha! Hai Amerie, că nu e
capăt de lume. Îi spun în timp ce o prind de
mână. Cine știe, poate îi găsim acolo, pe cei
doi!
-
Grrr... câteodată, Zadakiel... dacă ai putea simți
și dacă te-ar durea, te-aș mușca atât de tare!
-
Cum zici tu. Să mergem. Ne-ndreptăm spre
primul local. Pe Amerie mai mult o trag după
mine, nefiind motivată să meargă. Mă privește
ciudat, semn că fac ceva ce nu-i convine.
-
Mai sunt câțiva kilometrii până la următorul
oraș. Sper să reziști...
E ziua cea mare. Am atâtea emoții. Îmi e greu să
mă stăpânesc. Încă puțin și încep să țopăi prin casă. Abia
aștept să o văd pe micuța mea Gaia în rochia de mireasă.
Mă privesc în oglindă, întorcându-mă spre stânga și spre
dreapta, admirându-mi costumul. E atât de frumos! Am