-
Ah... vrei să ne oprim? Nu mai reziști? Cobor
lângă Zadakiel și îl privesc insistent.
-
Îi căutăm de ceva timp și nu-i găsim. Câteva ore
de odihnă nu ne-ar strica. Obosesc și eu
câteodată. Nu sunt demon.
-
Mda... nu ești, dar nici uman nu ești. Și ce ai de
gând să facem cât ne oprim?
-
Nu știu... ne îndreptăm spre un oraș cu muritori.
Ne oprim pe undeva, mâncăm și bem ceva. Ce
spui?
-
HA! Eu să stau în același loc cu niște muritori?
Te auzi? Cred că mă cam subestimezi. Prefer să
mor de foame.
-
Ai mai stat într-un local cu oameni, ai uitat?
Când i-am urmărit pe cei doi muritori și le-ai
făcut tu rău...
-
Grrr... atunci îi aveam în palmă. Am făcut un
compromis, era doar pentru misiunea noastră!
-
Nu vom poposi mult timp. Doar stăm puțin jos,
mâncăm și plecăm. Cu puțin noroc, poate nu
vom găsi muritori prin local. Dacă continuăm
așa, nu vom rezista mult timp, cel puțin, eu.