Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 512

emoționată... umm... e ok rochia? Sunt puțin
nesigură, adică... dacă sunt ridicolă?
-

Mulțumesc mult, iubito. Mă bucur că-ți place.
Rochia? Rochia e superbă! Cobor în genunchi și
o cuprind pe Gaia, mângâind cu mâinile rochia.
E minunată! O sărut pe burtică și îmi alătur
chipul, atingând cu obrazul materialul fin și
mătăsos. Sper ca această burtică să ascundă un
suflețel cât de curând...

-

Mike... Îl privesc uimită cum îmi îmbrățișează
pântecul și cu câtă tandrețe îmi vorbește.
Stomacul mi se strânge cu putere iar inima pare
să mi se fi oprit în loc. Un copil... o viață... noi
să dăm viață... eu... cu Mike. Îmi ascund chipul
în palme și încep să plâng de fericire.

-

Hei. Nu plânge, micuțo. Îi dau mâinile la o parte
și îi șterg lacrimile de pe chip. Nu ai voie să
plângi. E ziua noastră. Știu! Ești fericită. Și eu
sunt fericit. Te iubesc prea mult, micuțo. O
sărut. Mi-ai fost prietenă, iubită și-mi vei deveni
soție, dar pentru mine, mereu vei fi micuța mea.
Micuța mea, Gaia. Micuța mea, iubită. Rămâne