continui așa, cred că mă vei lăsa fără sânge.
Haha!!!
-
AH! Cât de nesuferit poți fi câteodată! Poate că
mie îmi place să cred că simți durere atunci
când te mușc. Mă încrunt, încrucișându-mi
brațele.
-
Noi suntem expuși rănilor interioare. Nu cred că
vei înțelege asta... E așa de paradoxal. Suntem o
rasă pașnică care se poate răni doar pe interior
și cu toate astea, sunt un ucigaș. Interesant, nu?
-
Tocmai de asta... nu vreau să te transform... știu
ce înseamnă asta pentru alte rase... Îmi las
privirea, neputincioasă, în pământ și continui să
merg.
-
Nu-ți voi cere niciodată asta. Eu îmi accept
soarta, oricare ar fi ea. Dacă este necesar
vreodată să faci asta, să nu ai nicio reținere.
Sunt dispus de orice pentru a-ți fi alături.
-
Nu-ți pot face asta... știi... nu îmi place să o
recunosc... și nu o voi mai face niciodată, dar...
mă va durea mai mult pe mine văzându-te cum