strânsă... Cine știe, poate se leagă ceva între voi
doi.
-
Grr... Mă reped la gâtul lui Zadakiel și îmi
presez colții cu putere pe pielea lui, simțindu-i
pulsul. Îl trag ușor de păr și îmi petrec ghearele
pe chipul lui. Să nu mai faci niciodată greșeala
de a insinua așa ceva. Nimicul acela va suferi
pentru tot ce a făcut! AI ÎNȚELES?
-
Să se mai îndoiască cineva de puterea ta iar eu
voi fi aici să-l ucid. Ar fi cazul să-mi dai
drumul. Știi că nu vorbesc serios. În primul
rând, nu aș permite acelui muritor să se atingă
de tine.
-
Grr... Așa să fie! Îi dau drumul încet,
îndepărtându-mă de el. Nu-mi place să fiu dură
cu tine, când nu este cazul... și nici să-ți simt
sângele în astfel de situații. Îmi ling ușor unul
dintre colți cu limba, simțind gustul metalic, dar
dulceag, al sângelui lui Zadakiel.
-
În comparație cu alte rase, noi nu simțim
durerea fizică. Nici nu e nevoie să mai faci asta,
cred că pot înțelege de vorbă bună. Dacă o să