Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 478

mult. Planez lângă Zadakiel și rămân tăcută, gândindu-mă dezgustată la mama mea. Mârâi încet pentru a nu fi auzită de Zadakiel. - Vei recrea Valhala pentru ei sau îi ucidem rapid și gata? Sper că nu ai chef iar de joacă... - Off, Zadakiel!!! Nu știu dacă ai să înțelegi vreodată cât de mult îmi doresc să-l văd pe muritor că suferă. Nu vreau să îl ucid din prima. Ar fi prea scurt... nu ar apuca să scoată nici măcar un țipăt. Eu vreau... vreau să sufere pentru ce a făcut. Felul în care m-a alungat... cum a ales-o pe muritoarea aia în locul meu! Ah! Nu îl voi ierta niciodată pentru asta. O voi face pe ea să sufere ca să sufere el și mai mult, înțelegi? Prin ea... îi voi crea o suferință imensă... să simtă ce am simțit eu când eram încă în pântec. Când eram fragilă și nu cunoșteam lumea. Stai liniștit că vei avea ocazia să o torturezi pe muritoare. - Să înțeleg că vă cunoașteți de când erai mică, încă din pântec... haha! Chiar aveți o legătură