Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 481

suferi în momentul procesului decât te va durea pe tine. - Știu. Mulțumesc! Apreciez. Însă, știi că eu nu fac parte dintr-o rasă nemuritoare. Cândva, voi muri. Dacă o să vrei să mă ai mereu lângă tine, cândva, vei fi nevoită să faci asta. Dacă nu, voi muri. Asta e. - AH!!! De ce trebuie să îmi aduci mereu aminte? Nu te voi lăsa să pieri așa de ușor. Haide! Avem mult de mers... trebuie să-i găsim. Trasez o linie pe calendar. E primul eveniment de acest gen fără a mai fi înscris la facultate. Poate numărul acestora o să scadă din această pricină, dar nu îmi pasă. Dacă va fi așa și voi vrea să continui, îmi voi crea propriile evenimente. Ne pregătim amândoi pentru a merge la eveniment. Gaia e nărăbdătoare. Acum o să poată să-mi cunoască colegii. O să fie o seară frumoasă. - Arăți superb, iubito. Ce bine îți stă în rochie. Nu pot să-mi dezlipesc ochii de la tine. Asta e, trebuie să te obișnuiești cu faptul că te admir așa de mult.