Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 425

Asta îți place să vezi? Este satisfăcut demonul din tine când mă vede așa, nu? - Nici măcar nu știi, Zadakiel... vezi doar ce este la suprafață... nu înțelegi nimic din ceea ce sunt eu. Nu înțelegi prin ce trebuie să trec și de câtă voință am nevoie pentru a te proteja!!! Ah!!! Nervoasă, că din cauza a tot ce s-a întâmplat cuvintele mi s-au rostogolit pe buze fără a le putea controla, fac cale întoarsă și mă îndrept spre baie. Mă așez în ușă și o privesc pe Ameri cum își curăță chipul de sânge. Îmi las privirea în pământ. - Îmi cer scuze. Nu mai vreau! Îmi e de ajuns. Sau schimbat atâtea. Vreau doar să fim ca înainte. Se poate? Spune-mi că se poate! Nu o să mai deschid niciodată un subiect de genul ăsta și o să-ți respect decizia. Mă opresc pentru câteva clipe lăsând ca perle mici, sângerii de apă să se prelingă pe firele de păr, pătând chiuveta. Îl privesc tăcută în timp ce opresc apa care curge zgomotos și mă apropii de el, simțind cum picăturile reci îmi ating pieptul și brațele.