acum. O îmbrățișez pe Ameri cu putere iar câteva
picături de apă mi se strecoară printre gene, curgând la
vale pe chip. Ce e asta? Nu contează!
-
Nu mai fii așa, Ameri! Nu vreau să te pierd sau
să mai faci asta din pricina mea. Știu ce ai făcut.
Nu-mi poți ascunde asta. Știu că eu trebuia să
fiu victima. Știu!
-
Ah... dă-te de pe mine! Dă-mi drumul,
Zadakiel... nu știi nimic. Nu am făcut nimic.
Oricum... e mai bine așa... acum, lasă-mă, te
rog, să trec, ca să mă curăț. Îmi reprim cu toată
puterea dorința nebună de a-l îmbrățișa. Nu! A
fost de ajuns pentru ziua de astăzi, Ameri.
Abține-te! Controlează-te! Fii fermă!
-
Știu că ai făcut-o pentru mine. Știu că viața mea
stă în mâinile tale, dar... Ameri! Cât de crudă
poți fi? Atât de mult îți pasă, nu? Nu-ți pasă,
așa-i? Ce trebuie să fac? Nici