-
Hei, hei, gagica, ușurel! Hahaha! Se pare că ești
mai amețită ca mine.
-
Îmi cer... scuze. Mă proptesc de trupul lui care
îmi provoacă greață.
-
Oh, dar nici nu stai pe gânduri.
Muritorul reacționează exact cum mă așteptam.
Muritorii sunt atrași de noi demonii fără să-și dea seama
măcar. Sunt atât de slabi încât cea mai mică atingere a
noastră îi atrage precum un păianjen atrage un fluture în
plasă. Mă scârbește să fac asta, dar nu am de ales.
Trebuie să scap de dorința asta. Trebuie să îl protejez pe
Zadakiel de... mine. Îi fac jocul muritorului trăgându-l,
fără să-și dea seama, și mai adânc în întunericul gangului.
Acum ești al meu! Îmi întind aripile atingând cu vârfurile
pereții reci și privesc cu satisfacție groaza de pe chipul
muritorului. Râd și îmi înfig colții cu brutalitate în gâtul
muritorului lăsând sângele să țâșnească fără oprire. DA!
DA! DA!!! Asta vreau să văd!!! Teamă! Groază!
DURERE!!! Ahahaha!!! Creatura se zbate la picioarele
mele, zvârcolindu-se precum un pește pe uscat. Îi rup
hainele, lăsându-l în pielea goală, în timp ce îl zgârii cu
ghearele până îi dă sângele. Nu, nu muri încă! Nu am