mențin tonul autoritar, privindu-l insistent pe
Zadakiel care se uită la mine plictisit.
-
Tu crezi ce spui? Haha! Nu mă lua în brațe cămi place. Mă-ntind pe canapea, continuând să o
privesc pe Ameri.
-
Încetează dacă nu vrei să suferi!!! Îmi
încrucișez brațele nervoasă și mă îndepărtez de
canapea. Ai vreo idee de cum o să-i găsim acum
pe muritori, istețule?
-
Mă gândesc că nu au plecat prea departe.
Muritorii sunt atașați delocurile pe care le
cunosc. Cred că sunt prin apropiere... îi vom
căuta. În plus, după ce-ți vei recupera puterile, o
să ne folosim de acestea, asta dacă marea Ameri
Caecias îi poate... simți.
-
Acum râzi de mine? Mă apropii de Zadakiel
care stă relaxat pe canapea și îi întorc chipul
către mine, prinzându-l cu putere de obraji.
-
Doar te tachinam. Știu că poți să faci mult mai
mult decât atât, dar îmi place să te văd când iei
glumele în serios. Ești drăguță în astfel de
momente, ar trebui să te vezi.