strângându-l cu putere în brațe. Să nu mai
dispari niciodată!!!
-
Nu o să dispar niciodată. Surprins de gestul lui
Ameri o strâng cu putere în brațe fără să-i dau
drumul. Nu aș putea niciodată să dispar și să te
las singură.
-
Uhm... hmm... hmm... UNDE AI DISPĂRUT
FĂRĂ ȘTIREA MEA? Mă retrag stânjenită din
îmbrățișarea lui Zadakiel, adoptând o expresie
serioasă.
-
Nicăieri. Doar m-am odihnit aici, pe canapea.
-
Oh... și eu cum am ajuns sus? Ultima oară eram
aici cu tine și te certam. De ce nu erai sus lângă
mine? Dacă se întâmpla ceva, având în vedere
că puterile mele sunt... cam epuizate?
-
Eu te-am dus în brațe până sus. Erai extenuată și
ai adormit pe pieptul meu. Acolo era un singur
pat, cred că nu se cade să dorm cu tine. Oricum,
eram aproape.
-
Aha... bine, să zicem... Să nu mai îndrăznești
niciodată să mă iei în brațe! Încerc să îmi