-
Termină cu prostiile astea! Te-ai jucat destul,
acum vreau să-i găsim odată pe nesuferiții ăia.
Ah!!! Va trebui să o luăm de la capăt. Nici nu
vreau să îmi imaginez câte orașe mai sunt prin
preajma acestui oraș. Ar putea fi oriunde! Dacă
m-ai fi lăsat în urmă atunci... Ultimele cuvinte
le mormăi enervată.
-
Da, ce să spun? Iar ne întoarcem la vechea
poveste. ”Dacă te-aș fi lăsat în urmă...” Uite că
nu am putut să te las să zaci în zăpada rece,
lipsită de puteri, epuizată. Erai predispusă
pericolului. Mă ridic nervos de pe canapea și
urc scările. Ăsta e mulțumescul când faci un
lucru bun. Am nevoie de puțină liniște!
-
HEI!!! Unde crezi că pleci? ZADAKIEL!
Întoarce-te imediat aici! Am să te rănesc, dacă
nu te oprești!
Îmi întorc privirea și o privesc pe Ameri care mă
oprește în loc. Ce crede că face? O să-mi facă rău? Așa
îmi mulțumește pentru devotamentul meu față de ea în tot
acest timp?