din nou numele lui Sebastian. Ezit în prima fază, dar
trebuie să răspund... ce am să-i zic?
-
Da... Vocea îmi tremură în timp ce răspund.
-
Unde ai dispărut așa?
-
Păi... întârziam la... lucru.
-
Ah... dar ce ai pățit? Ești în regulă?
-
Păi... nu prea... adică...
-
Ce e? Haide, spune odată!!!
-
Păi... șeful... adică o bătrânică... și eu... uhmm...
am fost concediată.
-
Poftim???
-
Da... adică...
-
Pe ce motiv?
-
Păi... am... am adormit.
-
Cât ești de incapabilă! Nu ești în stare să te ții
nici măcar de un job.
-
Dar nu e așa... doar că am stat toată noaptea și...
-
Scuze, scuze și iar scuze. Asumă-ți
responabilitatea.
-
Îmi asum... dar acum ce fac?
-
Cum adică ce faci? Te descurci! Nu de asta ești
la arte pentru că ești inventivă, creativă etc?