-
Aș vrea să o dați acum afară dacă nu vreți să vă
fac reclamă proastă și să nu mai intre nimeni în
cofetăria asta!
-
Am înțeles doamnă. Otsuki, poți să-ți lași șorțul
în vestiar și să pleci acasă.
-
Domule Haisuno, vă rog. Nu puteți! Nu-mi
faceți asta. Promit că nu se va mai întâmpla.
-
Nu încape în discuție. Ai terminat aici. Te rog
să te duci să lași uniforma și să pleci acasă.
ACUM!!!
Îmi mușc buza cu putere, abținându-mă să nu plâng
de nervi sau să înjur. Îmi las uniforma în vestiar și
părăsesc cofetăria întorcându-mă în studioul meu unde
dau drumul lacrimilor să curgă șiroaie.
Sunt prea supărată pentru a lucra la proiectul meu.
Îl privesc tristă parcă vrând să-mi cer scuze pentru că nu
pot lucra la el. Îmi deschid telefonul și caut în mesaje.
Mai privesc odată mesajul primit cu notificarea apelului
lui Mike. Doar ideea că Mike s-a gândit la mine... mă
consolează. Poate mă amăgesc, dar e singurul lucru care
mă liniștește acum. Oh... nu... Pe ecranul mobilului apare