-
Da și nu! Însă, în ceea ce te privește, te cunosc
destul de bine. Nu mi-ai face rău, cel puțin, dacă
nu îți fac eu rău. Acum îmi poți da tu drumul?
Întreb politicos pentru a nu mă elibera eu.
-
Da, fie... nu-ți fă griji... voi fi din nou puternică.
Atunci n-ai să mai poți râde de mine. Îi dau
drumul lui Zadakiel și mă ridic, încrucișândumi brațele îmbufnată.
Zâmbesc, ridicându-mă de pe canapea și o trag pe
Ameri lângă mine, privind pe fereastră.
-
Îi vom găsi iar totul o să fie așa cum vrei tu. Te
vei răzbuna!
-
Asta îmi place cum sună! Epuizată, fără să mă
mai gândesc, îmi las capul să cadă pe pieptul lui
Zadakiel și simt cum somnul mă acaparează,
fără a mă mai putea opune.
-
Ți-e somn! O iau în brațe și o duc în dormitor,
așezând-o pe pat. Nu spune nimic, dar privirea
ei descrie uimire, probabil din cauza gestului
meu. Somn ușor! Închid ușa în urma mea și mă
întorc în sufragerie unde mă întind pe canapea